Ayurveda

Ayurveda este o terapie alternativă care propune un sistem de igienă, dietă și medicină dezvoltat și perfecționat în India de către înțelepți și clarvăzători cu mii de ani în urmă. Cu rare excepții, principiile sale sunt puțin cunoscute în Occident.

Ayurveda este considerată de susținătorii săi o știință a împlinirii vieții, având o concepție holistică asupra sănătății și a principiilor de optimizare a nutriției.

Conform teoriei străvechi Ayurveda, constituția umană, ca de altfel întreaga creație, este compusă din cele cinci elemente de bază: pământul, apa, focul, aerul și spatiul (eterul). La modul ideal, atunci când aceste cinci elemente de baza există și se manifestă într-o armonie dinamică, ele creează împreună viața, puterea, sănătatea și perfecțiunea ființelor.

Ayurveda are la bază câteva concepte prin care încearcă să explice funcționarea organismului uman și apariția bolii.

Conceptul de „Dosha” reprezintă elementul central al sistemului tradițional Ayurveda, prin intermediul căruia sunt desemnate cele trei forțe subtile vitale primare cunoscute sub numele de Vata Dosha, Pitta Dosha și Kapha Dosha. În funcție de predominanța dosha-urilor într-o ființă umană se stabilește tipul constituțional (Prakriti).

Prin constituție sau Prakriti (în limba sanscrită „prakriti” înseamnă „natură”) se înțelege natura proprie sau totalitatea caracteristicilor înnăscute fizice, funcționale (dinamice) și psiho-mentale ale individului, caracteristici strâns corelate între ele și care prezintă un grad crescut de stabilitate. Constituția reprezintă „tiparul” sau „forma” în care ne-am născut, tendințele care au fost „proiectate” încă de la naștere în structura individuală a fiecăruia dintre noi (în limba latină cuvântul „constituere” înseamnă „a așeza într-o anumită ordine”).
Pentru a preveni apariția vreunei boli, dieta și tipul de activități desfășurate trebuie să fie adecvate constituției.

Vikriti (în limba sanscrită „vikriti” înseamnă „abatere de la natură”) reprezintă starea de boală. Vikriti poate avea aceeași natură sau o natură diferită de cea a lui Prakriti. Există boli care au aceeași natură cu Prakriti și boli care au o natură diferita de Prakriti. În concepția terapiei Ayurveda, bolile care au aceeași natură cu tipul constituțional sunt mai greu de vindecat, deoarece tipul constituțional fortifică natura bolii și conferă stabilitate dezechilibrului energetic asociat bolii. Bolile care au o natură diferită de tipul constituțional al persoanei în cauza sunt mai usor de tratat.

Tratamentul unei afecțiuni acute, temporare sau superficiale, conform Ayurveda, trebuie adaptat la Vikriti (stabilirea tipului constituțional nu este atât de importantă în alegerea terapiei în astfel de situații), în timp ce tratamentul unei afecțiuni cronice sau profunde trebuie adecvat și la Prakriti, nu numai la Vikriti.

Examinarea pacientului în acest tip de terapie cuprinde:
1. Anamneza ayurvedică cu stabilirea tipului constituțional. în vederea stabilirii constituţiei (Prakriti), se observă în special acele aspecte care se schimbă lent în timp și tendințele persistente de-a lungul întregii vieți a pacientului.
2. Examenul obiectiv ayurvedic stabilește tipul dezechilibrului instalat.
3. Obținerea unor informaţii suplimentare prin coroborarea datelor obţinute prin anamneză şi examen obiectiv pentru stabilirea tratamentului și a dietei necesare ameliorării și vindecării afecțiunilor.

Argumente pro și contra

Argumente pro

• Acest sistem terapeutic presupune o abordare holistică, pentru că se adresează atât corpului, cât și minții, emoțiilor și spiritului, promovând echilibrul și bunăstarea acestor entități.
• Se bazează pe curățarea corpului de substanțele nocive care i-ar putea cauza anumite boli sau dezechilibre. (1), (2)
• Această terapie este considerată mai degrabă ca o știință a vieții, pentru că se bazează pe o serie de metode de prevenire și control a tulburărilor care pot apărea. (3)
• Ayurveda se axează pe prevenirea bolii și pe eliminarea cauzelor care o provoacă.
• Ayurveda nu intervine asupra „inteligenței naturale a corpului”.
• Remediile ayurvedice prezintă efecte adverse limitate pentru că sunt naturale. (4)

Argumente contra

• Unele produse și remedii pot cauza efecte adverse dacă nu sunt luate la recomandarea unui specialist sau dacă interacționează cu medicamente tradiționale.
• Tratamentul constă într-o paletă largă de indicații (exerciții fizice, stretching, diete, băi de soare, masaj etc.), de aceea este dificil de măsurat eficiența acestui sistem ca întreg, în condițiile în care este bine cunoscut efectul activității fizice asupra organismului. (1)
• Conceptele care stau la baza acestei terapii sunt, la fel ca și în cazul acupuncturii sau a altor terapii ce datează de mii de ani, simpliste și inventate, în lipsa unor explicații logice pentru modificările și transformările corpului uman, într-o perioada a evoluției omenești când nu se cunoștea nimic despre anatomie și fiziologie. Mai mult decât atât, concepte și principii precum „forțe ale vieții (dosha)”, „conexiunea om-univers-sănătate”, încadrarea pacientului într-unul dintre tipurile definite de această terapie nu sunt fondate științific. (1), (2)
• Metoda dediagnostic este de asemenea simplistă și fără susținereștiințifică: terapeuții iau pulsul pacientului prin apăsareaîncheieturii mâinii și astfel își dau seama dacă există sau nudezechilibre la nivelul organismului. (4)
• Susținătorii acestei terapii consideră că prin intermediul pulsului se pot descoperi anumite boli sau chiar dezechilibre aflate în stadiu incipient, ceea ce nu este în niciun caz dovedit de medicină și știință. (2)
• Diagnosticul implică riscuri prin faptul că poate fi pus chiar de pacient însuși, prin încadrarea sa într-unul din tipurile de organism. O încadrare greșită poate duce la un tratament contraindicat care poate face mai mult rău. (2)
• Remediile folosite sunt în general bazate pe plante, metale, minerale sau alte materiale, în privința cărora există anumite îngrijorări legate de toxicitatea, interacțiunile cu alte substanțe și dovezile științifice care să le susțină. În acest sens au fost făcute publice 12 astfel de cazuri de otrăvire prin luarea unor remedii ayurvedice la nivelul SUA. (5)
• Se pune problema intoxicării cu metale, pentru că așa cum au arătat studii realizate în 2003 și în 2008, foarte multe remedii ayurvedice conțineau metale precum arsenic, plumb sau mercur în cantități care depășesc limita admisă a fi ingerată. Mai riscant este însă faptul că multe dintre aceste remedii conțin cel puțin un metal. (1), (2), (6)
• În India medicina ayurvedă este principalul tip de medicină practicat, iar cei mai mulți terapeuți prepară remediile după propriile lor rețete și le prescriu pacienților. (7)
• Unii terapeuți folosesc și metode mai puțin comfortabile precum provocarea vărsăturilor, luarea de sânge și curățarea colonului cu scopul de a elimina toxinele din corp, însă aceste practici pot vătăma foarte mult organismul, cu atât mai mult dacă acesta este slăbit și în suferință sau pot provoca efecte adverse (infecții, constipație, afectarea nivelului de minerale și alte substanțe din organism). (8)
• Ayurveda susține faptul că metalele grele, atunci când intră în compoziția remediilor pe care aceasta le promovează, devin inofensive față de organism, ba mai mult, ajută la detoxifiere. Niciun studiu nu a demonstrat până la momentul actual o astfel de acțiune. (9)
• Tradiția ayurvedică presupunea utilizarea oricăror substanțe din natură pentru crearea de remedii, inclusiv dacă acestea provin de la animale sau chiar oameni. Mergând pe principiul similarității conform căruia elementele asemănătoare, similare, se pot vindeca între ele, terapeuții clasici ayurvedici recomandau remedii bazate pe sânge pentru afecțiuni ale sângelui, pe carne pentru afecțiuni ale mușchilor etc. Astăzi această practică este limitată legal la utilizarea a 75 de substanțe cu proveniență animală, deși recent s-au iscat scandaluri privind utilizarea unor substanțe cu proveniență umană (pulbere de craniu) în realizarea unor remedii de către astfel de terapeuți din India și vândute mai departe în SUA ca fiind naturiste. Acest fapt atrage încă o dată atenția asupra riscurile pe care trebuie să ni le asumăm atunci când recurgem la astfel de „medicamente” despre a căror proveniență nu suntem siguri. (9)

Ce arată studiile?

Cercetarea privind Ayurveda și efectul său potențial terapeutic este deficitară, ceea ce reprezintă o gravă problemă, cu atât mai mult cu cât în India numărul celor care apelează la acest tip de „medicină” este foarte ridicat.
Cercetarea științifică desfășurată până în prezent nu susține în general Ayurveda, deși uneori au fost obținute și rezultate contradictorii în urma studiilor.

Până în prezent cercetarea a constat în studii mici, cu puțini participanți, care de cele mai multe ori nu au respectat standardele experimentale, astfel că rezultatele obținute nu au putut fi credibile și generalizate, doar cel mult considerate ca puncte de plecare pentru testări clinice mai serioase și mai ample.
Pe de altă parte criticii acestui tip de terapie au observat și o reticență a cercetătorilor indieni de a realiza testări experimentale dublu-oarbe (utilizarea unor remedii ayurvedice versus un tratament placebo, studii în cadrul cărora nici pacienții, nici terapeuții să nu știe pe care tip de tratament îl aplică). (9)
Aceștia invocă dificultatea de a găsi niște tratamente similare celor ayurvedice care să funcționeze ca placebo, însă nu trebuie uitat că și acupunctura (o terapie la fel de veche și tradiționalistă) a putut fi testată în comparație cu placebo, deci soluții se pot găsi.

Într-o analiză a șapte studii privind eficiența medicinei Ayurvede asupra artritei reumatoide, cercetătorii au ajuns la următoarele concluzii: un singur studiu de înaltă calitate experimentală a comparat acest tip de tratament cu efectul placebo și nu a găsit niciun efect benefic al Ayervedei. Celelalte cercetări au arătat fie nicio diferență între placebo și Ayurveda, fie un efect benefic al Ayurvedei, însă niciuna nu a folosit o metodologie riguroasă, astfel încât rezultatele obținute să poată fi luate în calcul. (10)

Într-un studiu pilot realizat de S. Nidich și colaboratorii săi un tratament complex (constând în exercițiu fizic, dietă, suplimente pe bază de ierburi și metode de reducere a stresului), derivat din terapia Ayueveda (Maharishi Vedic Medicine) s-a dovedit a fi eficient în tratarea ateroslerozei la persoanele în vârstă. Mărimea lotului de subiecți este însă prea mică (173 de participanți) pentru a putea generaliza aceste rezultate. (11)

O meta-analiză a studiilor privind efectul terapiei Ayurveda asupra afectiunilor psihice a ajuns la concluzia că majoritatea plantelor au un efect slab într-o primă fază, dar efectul crește atunci când organismul se obișnuiește cu o doză din ce în ce mai consistentă. Alte plante au însă un efect puternic pozitiv în restabilirea echilibrului minte-corp și asupra acelor tulburări care au o origine multiplă. De asemenea, anumite remedii ayurvede s-au dovedit eficiente în tratarea drepresiei grave și a depresiei post-partum. Aceste studii trebuie să fie dezvoltate la o scară mai largă pentru a putea avea încredere în rezultatele obținute. (12)

Într-un studiu realizat în SUA au fost analizate o serie de remedii ayurvedice. Cercetătorii au găsit metale grele în aproximativ 20% dintre acestea, ceea ce ridică problema intoxicării cu metale sau a efectelor dezastruoase pe care le pot provoca. (9)
În ceea ce privește diabetul și schizofrenia testele clinice nu susțin efectul curativ al tratamentului ayurvedic. (1)

De asemenea, nici în cazul cancerului studiile nu susțin posibilitatea remediilor ayurvedice de a preveni sau trata această boală. (8)



Riscurile utilizării Ayurvedei

Ayurveda este o terapie alternativă care începe să devină  din ce în ce mai cunoscută și în afara Indiei, țara sa de proveniență și de maximă dezvoltare. O mare atenție trebuie acordată acelor remedii ayurvedice care, chiar dacă sunt naturale, tot prezintă riscuri, mai ales dacă provin din țări unde standardele de calitate ale produselor naturale recoltate nu sunt implementate sau respectate (cum ar fi India). O altă problemă o reprezintă conținutul de metale, care de multe ori poate fi dăunător. Pe de altă parte, majoritatea acestor remedii nu au avut până acum parte de niciun test clinic, pentru a se stabili exact care sunt indicațiile și contraindicațiile. Ori de câte ori aveți nelămuriri sau întrebări legate de conținutul acestor remedii nu ezitați să consultați medicul dumneavoastră specialist pentru afecțiunea de care suferiți. (1)