Aromaterapia (terapia cu uleiuri esențiale)

Aromele plăcute ale plantelor, fructelor, semințelor, rădăcinilor etc. au fost din cele mai vechi timpuri folosite pentru capacitatea lor de relaxare și de inducere a unei stări de bine.

Terapia cu uleiuri esențiale sau aromaterapia susține însă că „uleiurile esențiale” extrase din plante pot să ofere și beneficii pentru sănătate celor care le utilizează, iar companiile producătoare de astfel de soluții naturale și parfumate promovează intens capacitatea lor terapeutică.

Ce este aromaterapia?

Deși am putea crede că aromaterapia se referă la orice formă de utilizare a parfumurilor, fie că vorbim de lumânarile frumos mirositoare, ornamentele parfumate cu care ne decorăm casa sau parfumurile produselor cosmetice pe care le folosim, în realitate aromaterapia constă în utilizarea terapeutică a uleiurilor esențiale, pentru a preveni sau a trata o anumită condiție sau afecțiune. (1)

Această practică a fost folosită cu mult înaintea erei noastre de civilizațiile antice, însă abia în secolul XX a devenit o terapie, bazele sale fiind puse de chimistul francez René-Maurice Gattefossé. Acesta a descoperit accidental proprietatea curativă a uleiului esențial de lavandă atunci când lucra în laboratorul de produse cosmetice al familiei sale. Arzându-se serios la o mână, instinctul său a fost să introducă mâna rănită în cel mai apropiat recipient cu lichid, iar întâmplarea a făcut ca acel lichid să fie uleiul esențial de lavandă.

Ulterior a observat că arsura s-a vindecat rapid și a început să studieze în profunzime proprietățile uleiurilor esențiale. A avut ocazia să testeze aceste uleiuri și pe soldații răniți din Primul Război Mondial și apoi a scris cartea în care termenul de aromaterapie a fost folosit pentru prima dată. Chimistul nu s-a oprit doar la descoperirea de noi uleiuri esențiale și a proprietăților acestora, ci a și dezvoltat culturi de plante și metode de extracție a uleiurilor esențiale din acestea. (2)

În ultimele decenii, aromaterapia a devenit extrem de populară datorită dezvoltării spa-urilor și centrelor de wellness, dar și a modului plăcut în care se desfășoară terapia, iar astăzi numeroase companii produc și comercializează produse menite să vindece prin puterea uleiurilor esențiale.

Ce sunt uleiurile esențiale?

Uleiurile esențiale sunt extrase din diverse părți ale anumitor plante (frunze, flori, semințe, fructe, rădăcini, muguri), care conțin ingrediente active. Sunt numite „esențiale” nu pentru că rolul lor ar fi vital (esențial) pentru organismul nostru (la fel ca vitaminele sau substanțele nutritive), ci pentru că sunt esențe din plante. Sunt numite „uleiuri” pentru că esențele sunt diluate în anumite uleiuri (de măsline, de migdale, de jojoba etc.), pentru a putea fi aplicate pe piele. (3), (4)

Extragerea substanțelor active din plante se realizează fie prin distilare, fie prin stoarcere. Acestea se folosesc la aromatizarea produselor cosmetice și de îngijire sau a felurilor de mâncare. Calitatea unui ulei esențial depinde foarte mult de calitatea solului în care a crescut planta din care este obținut, de condițiile de extragere a substanțelor active, de ambalare și depozitare.

Un ulei esențial de calitate, spun aromaterapeuții, ar trebui să aibă trei caracteristici importante:

• puritatea – se referă la conținutul nealterat de adăugarea de solvenți sau alte substanțe chimice sintetice care să afecteze proprietățile terapeutice ale uleiului esențial original
• intensitatea – constă în cantitatea maximă de substanțe active extrase și o paletă largă a acestora, fiind caracteristică o aromă mult mai intensă decât dacă, de exemplu, uleiul esențial ar fi obținut prin redistilarea plantelor, prin care se extrage restul de substanțe rămase
• integritatea – uleiul esențial este extras din aceeași specie (nu există mixturi), eventual din aceeași recoltă și plantație (5)

Cum funcționează aromaterapia?

La baza aromaterapiei stau uleiurile esențiale, despre care se presupune că ar avea puteri vindecătoare și care se folosesc prin inspirare, prin masarea pielii sau (mai puțin frecvent) prin ingerare. Masarea pielii cu ulei esențial este considerată cea mai eficientă din cele trei, pentru că pacientul beneficiază de aroma plăcută a uleiului, dar în același timp și de efectele pozitive ale masajului. Inhalarea uleiurilor esențiale se face fie după ce câteva picături au fost turnate pe un material, fie prin vapori de aburi sau sprayuri. Ingerarea uleiurilor esențiale se face doar sub îndrumarea terapeutului. Metoda de administrare este aleasă în funcție de problema tratată, de proprietățile uleiurilor esențiale și de aspecte care țin de siguranță (lipsa de toxicitate de exemplu).

Cea mai frecventă supoziție a aromaterapeuților este că uleiurile esențiale ar susține și îmbunătăți sistemul imunitar. Pe lângă acest efect, există numeroase indicații pentru diferite condiții și afecțiuni oferite de uleiuri extrase din plante, rădăcini, semințe etc. Cu toate acestea, dovezile științifice în acest sens lipsesc și nici aromaterapeuții nu par interesați să demonstreze că practica lor realmente poate vindeca, așa cum pretind. De multe ori efectul placebo poate interfera cu cel al uleiurilor esențiale, așa că e dificil de spus cărui fapt se datorează starea de bine a pacienților după folosirea aromelor.

Explicația dată de acești terapeuți pentru posibilul efect al aromelor este că mirosul plăcut este preluat de receptorii mirosului și transmiși către creier, unde stimulează zonele cerebrale implicate în formarea și stocarea emoțiilor și a memoriei. În acest mod starea noastră mentală, dispoziția și emoțiile ne-ar fi influențate pozitiv. O altă viziune consideră că substanțele din uleiurile esențiale ajung în sânge și interacționează cu hormonii și enzimele. (6)

Argumente pro și contra

Odată cu creșterea popularității aromaterapiei și opiniile în ceea ce privește aplicarea și eficiența acesteia s-au diversificat, variind de la cei care pretind că uleiurile esențiale sunt „un dar secret al naturii”, care poate vindeca orice boală, până la cei care o consideră o exagerare sau chiar o șarlatanie, dacă ținem cont de lipsa cercetării în domeniu care să valideze această practică. Iată câteva argumente pro și contra aromaterapiei:

Argumente pro

• este o formă plăcută de terapie, nedureroasă și relaxantă
• administrate în dozele adecvate, uleiurile esențiale nu produc reacții adverse
• aromaterapia se realizează în cabinetul unui terapeut, dar uleiurile esențiale pot fi administrate și acasă, de către pacient, sub îndrumarea și urmând indicațiile aromaterapeutului (1)
• aromaterapia se adresează corpului, dar și psihicului, pentru că este și o experiență senzorială plăcută (7)

Argumente contra

• multe dintre presupunerile aromaterapeuților sau ale celor care vând uleiuri esențiale sunt imposibil de demonstrat științific (restabilirea echilibrului fluxului energetic, dezvoltarea spirituală etc.) (8)
• dacă ne simțim mai bine după masajul cu ulei esențial nu înseamnă neapărat că meritul este al uleiului, ci mai degrabă al masajului în sine; în plus, există studii care au comparat masajul cu ulei esențial și masajul fără ulei esențial, iar rezultatele au fost similare, așa cum menționează Societatea Americană pentru Cancer (9)
• se pune un accent foarte mare pe latura subiectivă a tratamentului (de exemplu, pacientul alege uleiurile care îi plac pentru că se consideră că acelea sunt cele mai eficiente în cazul lui), ceea ce scade din credibilitate – un tratament eficient trebuie să funcționează la fel, indiferent de persoana căreia i se administrează (sunt excluse cazurile de interferență cu alte medicamente, afecțiuni în care nu este indicat, vârstă etc.)
• cu greu se poate diferenția efectul placebo de presupusul efect al uleiurilor esențiale
• unele uleiuri sunt toxice și pot produce efecte secundare grave dacă nu sunt utilizate adecvat (dacă sunt ingerate de exemplu); nu trebuie omis nici faptul că sunt inflamabile, de aceea nu trebuie folosite în preajma unei surse de foc
• lipsa studiilor privind uleiurile esențiale ridică o problemă și în ceea ce privește siguranța acestora; dacă nu se știe exact cum acționează, există riscuri pe care nu le cunoaștem încă în administrarea lor (1)
• nu există instituții sau standarde care să regleze producția de uleiuri esențiale, ceea ce ridică din nou semne de întrebare asupra siguranței acestor produse; în plus, nici prețul nu este un indicator al calității, pentru că se poate întâmpla frecvent ca un ulei esențial cu o calitate scăzută să nu se ridice la nivelul promovării și a prețului care se cere pe el (10), (11)
• ca și în cazul altor terapii alternative cu rădăcini adânci în istorie, se spune despre aromaterapie că a fost folosită din cele mai vechi timpuri și că acesta ar fi un argument în favoarea utilizării sale; acesta nu este însă un argument solid și nu susține în niciun fel eficiența sa (12)

Eficiența și validitatea aromaterapiei

Deși pretinde că poate restabili sau îmbunătăți sănătatea fizică și mentală, aromaterapia nu a demonstrat nicicum aceste afirmații. Singurele „dovezi” provin din studii de caz, din mărturiile celor care au încercat uleiurile esențiale și din ceea ce aromaterapeuții cred că uleiurile esențiale pot face. Există numeroase site-uri de promovare ale aromaterapiei, care comercializează uleiuri esențiale și unde cei care le-au folosit pot împărtăși și celorlalți utilizatori experiența pozitivă în folosirea aromaterapiei. (7)

Uleiurile esențiale conțin într-adevăr ingrediente active din plantele din care sunt extrase și e foarte posibil să aibă realmente anumite efecte. Însă atât timp cât nu s-a studiat exact care este cantitatea necesară din aceste substanțe active pentru a avea o influență reală asupra creierului sau organelor cărora li se adresează, este greu de crezut că ele funcționează așa cum se pretinde. (3)

Testele clinice în domeniul aromaterapiei sunt extrem de puține, iar cele realizate nu susțin deloc afirmațiile pozitive ale aromaterapeuților. În 2000 a fost realizată o meta-analiză a studiilor realizate până la acel moment privind rolul terapeutic al uleiurilor esențiale. Au fost identificate 12 studii, dintre care doar șase valide din punct de vedere metodologic. Acestea au prezentat aromaterapia aplicată prin masajul cu uleiuri esențiale pentru reducerea anxietății, însă rezultatele au arătat că deși s-a observat un efect mic, acesta este nesemnificativ pentru a putea trage concluzia eficienței aromaterapiei în reducerea anxietății. (13)

Pentru că de atunci s-au mai realizat și alte studii, în 2012 a fost din nou analizată literatura de specialitate de o echipă de cercetători. Studiile incluse în analiză s-au axat pe tratarea prin aromaterapie a hipertensiunii, anxietății, depresiei, durerii, demenței. Pentru niciuna dintre aceste afecțiuni și tulburări terapia prin uleiurile esențiale nu s-a dovedit a fi benefică. (14)

Care sunt riscurile aromaterapiei?

În condițiile în care acțiunea uleiurilor esențiale nu a fost decât sumar verificată, problema siguranței acestor substanțe ar trebui să ne dea de gândit. Câteva dintre studiile de până acum au luat în calcul efectele secundare ale aromaterapiei, iar o meta-analiză din 2012 le-a adunat laolaltă. Dintr-un total de 42 de situații de terapie identificate, 71 de pacienți s-au confruntat cu efecte adverse ale administrării uleiurilor esențiale, care au variat de la cele mai blânde până la cele mai grave (fiind înregistrat chiar și un caz de deces). Cea mai frecventă problemă cu care pacienții s-au confruntat a fost dermatita, iar cele mai riscante uleiuri esențiale au fost cele de lavandă, ylang-ylang, mentă și arbore de ceai. O problemă rămâne însă faptul că nu se cunoaște frecvența acestor cazuri. Cert este că aromaterapia poate fi periculoasă, de aceea e nevoie de precauție în utilizarea uleiurilor esențiale. (3), (15)

Deși extrem de apreciate în întreaga lume, aromele și uleiurile esențiale nu ar trebui să fie privite ca o formă de vindecare, atât timp cât studiile nu au validat eficiența terapeutică a acestei practici. Atât timp cât le folosim pentru relaxare și încântarea simțurilor (dar cu mare precauție!), ne putem feri de efectele adverse și necunoscute pe care ni le pot provoca.